Culoarea sufletului meu

Să scriu despre mama
mi se pare o infamie
mama
această delicată făptura de culoarea
grâului
palmele ei candoare și lumină
mama
această femeie care m-a tăinuit
și cules cu grijă
din pământ
cum să scriu eu despre mama
dacă nu decât cu sfială
cu teamă să nu supăr boabele de rouă
ce-i îmbracă atât de floral
fruntea
când frământă aluatul
cum să scriu eu despre mama
dacă nu
decât
aducându-mi palmele
în semn de rugăciune
lăsând
aerul
lumina
îngerii
sufletul
să scrie despre ea
cum să găsesc eu cuvinte
de ceară
de flăcări
de lacrimi
de fiori
de sânge
de iertare
de tăcere
de lumină
să scriu despre mama
femeia datorită căreia existăm
fiecare dintre noi
Of, mamă,
iartă-mi nevrednicia de a fi
încercat să caut
a-ți închina acest
sărac poem
iartă-mă, mamă
că am crescut prea repede
și că nu te mai pot striga
din prag când nu pot coborâ acele
două trepte
iartă-mă, mamă că am lăsat acest
timp necruțător să-ți albească
părul de lumină
iartă-mă, mamă că am plecat din poala
ta crezând că lumea e
precum aceea
ce tu mi-o descriai
seară de seară
la lumina lumânării
sau lămpii cu gaz
iar eu mă agățam de brațul
tău ca de o scăpare
iartă-mi, mamă, neștiința
și nerușinarea cu care
am crezut că pot atinge
culmile acestei lumi
plecând din satul meu
cu flori și cireși
parcă mereu în floare!
Iartă-mă, mamă, că mă laud zeilor
că sunt nemuritoare
că m-ai adus pe lume tu!
Iartă-mă, mamă, și
cuprinde-mi mâinile și chipul
în cupola sufletului
tău
întoarce-mă în tine
în acel moment în care
l-ai privit
în ochi pe tata
și ai știut
că îl iubești
că mă voi naște din soare și lut
întoarce-mă, mamă, în acea fărâmă
de clipă și pironește-mi
sufletul acesta
greu și nesfârșit de alb
pe lumină
Iartă-mă, și primește-mă în fulgerul
pricinuitor
iubirii tale
mamă,
real motiv al sufletului meu
dovadă vie și nemuritoare
a existenței mele
Iartă-mă și scoate-mă din
noroiul acestei lumi
care mă face
să-ți pângăresc ființa
doar rostindu-ți numele
Scoate-mă mamă din cutia acesta
de carne și
așază-mă
cum numai tu știi
în
fiorul acela
când ai simțit iubirea
și nu mă mai lăsa să văd lumina
zilei în această lume
păstreză-mă in tine
mamă, sfânta și buna mea mamă!
Culoarea sufletului meu
...


© Luminița Amarie